Arad, Capitala Marii Uniri

După anul 1895, când principalii conducători ai mişcării naţionale a românilor din Transilvania au fost întemniţaţi de către autorităţile maghiare pentru înaintarea Memorandului, Aradul a devenit centrul luptei politice a românilor din Transilvania. Comitele suprem al Comitatului Arad, într-un raport pe care l-a înaintat Ministerului de Interne al Ungariei, afirma că „Aradul a început să fie centrul luptei de emancipare naţională a românilor din întrega Ungarie”.

Aici funcţiona încă din anul 1887, Banca „Victoria” cu capital românesc care a finanţat lupta pentru drepturi a românilor aflaţi sub stăpânire maghiară.

Tot aici, după decapitarea conducerii Partidului Naţional Român, s-a remarcat un grup de conducători politici cum ar fi: Vasile Mangra, Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, Ioan Russu-Şirianu, Ioan Suciu şi alţii.

Începând cu anul 1897 se mută de la Sibiu la Arad ziarul „Tribuna Poporului”, devenit din 1904 „Tribuna”. Redactorul şef al ziarului a fost Ioan Russu-Şirianu. În următorii ani, „Tribuna Poporului” a devenit cel mai important ziar din Transilvania. Istoricul Silviu Dragomir a surprins foarte bine rolul jucat de „Tribuna Poporului” atunci când afirma că „În jurul avântatei gazete din Arad s-a închegat deodată un mănunchi de oameni reprezentativi care sub conducerea lui Vasile Mangra au atras asupra lor atenţiunea întregii lumi româneşti”.

În anul 1904 conducerea de la Arad a Partidului Naţional Român (P.N.R.) a hotărât intrarea sa în lupta parlamentară. Până atunci conducerea P.N.R. a promovat tactica neparticipării la viaţa politică a statului maghiar.

În 10 ianuarie 1905 a avut loc la Sibiu, Conferinţa Naţională a P.N.R. La conferinţă au participat din Arad un număr de 16 persoane. Grupul de la Arad, precum şi cei de la ziarul „Tribuna” au reuşit să impună Conferinţei, adoptarea unei hotărâri privind abandonarea vechii tactici de luptă şi intrarea românilor în lupta parlamentară. În noua conducere a partidului, aleasă cu acel prilej, au intrat şi doi arădeni, în persoana lui Ioan Suciu şi Ştefan Cicio Pop

În urma alegerilor parlamentare din anul 1906, românii din Transilvania au reuşit să trimită în Parlamentul de la Budapesta 14 deputaţi, din care 4, au fost din Arad: dr. Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş, dr.Ioan Suciu şi dr. Nicolae Oncu, directorul băncii „Victoria”. Dintre aceştia, Ştefan Cicio Pop a fost deputat în permanenţă în Parlamentul de la Budapesta până în anul 1918.

Începând cu anul 1911, la Arad a apărut ziarul „Românul”, care a devenit ziarul oficial al P.N.R.

Anul 1918, în condiţiile sfârşitului Primului Război Mondial, a devenit decisiv în lupta românilor din Transilvania pentru drepturi naţionale. În data de 18 octombrie, Alexandru Vaida Voievod a prezentat în parlamentul de la Budapesta, Declaraţia de Independenţă adoptată la Oradea de către Comitetul Executiv al P.N.R., prin care s-a decis ca naţiunea română din Ungaria şi Ardeal ... să hotărască singură plasarea ei între naţiunile libere. În consecinţă, la sfârşitul lunii octombrie 1918 a fost creat la Budapesta, Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.), care pe data de 2 noiembrie 1918 şi-a stabilit sediul la Arad, în casa lui Ştefan Cicio Pop. Gazda a fost şi preşedintele acestui organism, care a pregătit terenul pentru Unirea cu Regatul României. Istoricul american, Keith Hitchins afirma că acest „Consiliul... şi-a asumat atribuţiile unui guvern provizoriu român”. Cu alte cuvinte, casa personală în care locuia Ştefan Cicio Pop, a devenit sediul „guvernului” român al Transilvaniei, forul politic chemat să pună în practică opera amplă de pregătire şi realizare a actului Unirii. Din cei 12 membrii, trei au fost arădeni: Ştefan Cicio Pop, Vasile Goldiş şi Ioan Flueraş. Tot în Arad, în casa lui Ştefan Cicio Pop au fost organizate Gărzile Naţionale Române, care şi-au stabilit conducerea centrală tot în Arad.

În Arad au avut loc între 13-15 noiembrie, tratativele cu delegaţii guvernului maghiar, care doreau ca Transilvania să rămână inclusă în statul maghiar. Acest lucru a fost respins de către C.N.R.C, după trei zile de discuții marcate de concesii din partea maghiară și fermitate din partea română, s-a decis separarea de Ungaria și Unirea cu Regatul României. Din Arad a fost lansat manifestul Către popoarele lumii, prin care s-a convocat la Alba-Iulia, pe data de 1 Decembrie 1918, Marea Adunare, care a proclamat Unirea românilor. C.N.R.C. din Arad a pregătit această adunare plebiscitară de la Alba Iulia.

În 1 Decembrie 1918, în faţa altarului Bisericii din Alba Iulia, înainte de începerea Adunării Naţionale, serviciul divin a fost săvârşit de Episcopul Aradului, Ioan Ignatie Papp, care a fost şi Preşedinte al Marii Adunări Naţionale şi deţinea provizoriu şi funcţia de Mitropolit al Transilvaniei, după moartea Mitropolitului Vasile Mangra.

Organizarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia a fost încredinţată arădeanului Ioan Suciu. Adunarea a fost deschisă de către Ştefan Cicio Pop, iar Vasile Goldiş, socotit ideologul unirii, a fost cel care a întocmit Rezoluţia Adunării de la Alba Iulia.